Adaptarea plantelor la schimbările climatice: în timp ce UE tergiversează legislația NGT, alte regiuni plantează deja viitorul
de Ing. Drd. Oana Mihai-Florea
Într-o lume în care schimbările climatice amenință din ce în ce mai mult securitatea alimentară globală, capacitatea de a inova rapid nu mai este opțională, ci vitală, iar cea de a dezvolta și adopta rapid soiuri vegetale adaptate la condiții extreme nu mai este un lux, ci o necesitate. În timp ce Uniunea Europeană încă dezbate adoptarea unei legislații clare privind utilizarea noilor tehnici genomice (NGT – New Genomic Techniques), alte regiuni ale lumii – inclusiv unele cu condiții pedoclimatice extreme – trec direct la aplicare și implementează deja în teren soiuri inovatoare, capabile să reziste la temperaturi extreme și lipsa apei.
Recent, presa a relatat despre un soi de grâu cultivat în Emiratele Arabe Unite, capabil să reziste la temperaturi de peste 45-50°C și să consume cu până la 30% mai puțină apă decât grâul convențional. Chiar dacă datele complete din studii științifice riguroase încă nu au fost publicate (și ar trebui verificate cu deosebită atenție), direcția este clară: acolo unde nevoia dictează, cercetarea se mișcă rapid, iar implementarea nu rămâne în urmă.
Între timp, în Uniunea Europeană, discuțiile privind reglementarea culturilor obținute prin NGT sunt blocate între preocupările legate de siguranță, etică și presiunile diferitelor grupuri de interese. Progresele științifice făcute în cadrul programelor europene precum Horizon Europe sau în institute de cercetare din diverse țări riscă să rămână în stadiul de laborator, fără impact real în teren, din cauza vidului legislativ și lipsei de curaj politic.
De ce este relevant acest decalaj? Pentru că fermierii din regiunile vulnerabile – de la Dobrogea la Andaluzia – se confruntă deja cu secete frecvente, temperaturi record și soluri sărăcite. Ei au nevoie de soluții concrete, nu de promisiuni.
Pentru tinerii fermieri și inovatori din agricultură, mai ales din zone vulnerabile precum Dobrogea, această întârziere se traduce printr-o dublă frustrare: vedem cum știința oferă soluții, dar ne este interzis să le aplicăm. Vedem cum schimbările climatice accelerează, dar deciziile administrative rămân blocate într-un alt ritm.
În loc să devenim lideri globali în inovarea agricolă adaptată schimbărilor climatice, riscăm să devenim simpli utilizatori ai unor tehnologii dezvoltate și testate în alte părți ale lumii, fără să avem posibilitatea de a influența direcția lor sau de a le modela în funcție de nevoile noastre.
Este momentul ca Uniunea Europeană să privească dincolo de granițele birocratice și să permită fermierilor și cercetătorilor accesul la uneltele secolului XXI. Viitorul agriculturii nu se va construi doar pe baze tradiționale, ci și pe inovație, adaptabilitate și decizii curajoase.
Surse: